Fara titlu

Nu stiu altii cum sunt, dar eu... Asa isi incepea cineva cunoscut unul din capitolele frumoasei lui amintiri, care au devenit atat de faimoase. Si acest inceput a devenit celebru, desi folosirea lui mi se pare pe undeva abuziva. Totusi, chiar in conditiile date ma vad pus in situatia de a-mi incepe acest post exact cu asemenea cuvinte.

Ceea ce vreau eu sa zic este ca zilele astea ma simt impasibil, total nepasator si nu stiu de ce. Niciodata parca nu am fost asa. Poate sa fie de vina vremea de afara? O ploaie marunta, monotona, maronie, care simt ca imi intra pana in maduva oaselor si ma raceste. O stare de umezeala continua, care imi irita caile respiratorii si ma face sa dau bani pe medicamente. Sa fie situatia generala in care se afla tara asta, care pe masura ce trece timpul imi ingusteaza si imi intuneca orizonturile, unde ma astept sa dau peste aceeasi umezeala si mocirla?! Nu stiu exact. Ceea ce este cert este ca, in ciuda faptului ca incerc din rasputeri sa aflu, simt ca ceva lipseste. Partea proasta este ca inca nu stiu ce, si asta ma scoate din minti.

Mai stau pe net, mai scriu cate ceva pe blog, insa sentimentul absentei persista si ma scoate din sarite, nici macar chef sa invat nu am(desi ar trebui sa bag tare). Chiar si acum, in clipa in care lucrez la acest post, am un nod mare in gat si cred ca am pierdut ceva sau sunt pe cale sa pierd ceva. Insa frapant este ca, desi enervat de situatia data, ma simt in continuare calm si impasibil, cu aceeasi nepasare in care am intrat.

Merg la culcare... poate cand ma voi trezi voi avea mintea mai limpede.