vineri, 16 mai 2008

Cateva lucruri despre tinerii neintelesi


Am citit astazi un editorial (pe care il gasiti aici) si simt nevoia sa fac cateva comentarii:


Am o deosebita consideratie pentru autorul acestui articol care este genial. Simt ca trebuie sa fac totusi cateva precizari.

Societatea este intr-o permanenta schimbare si evolutie. Suntem liberi. Sau cel putin asa credem. Liberi sa credem ce vrem, sa facem ce vrem(dar in limitele legii), insa se pare ca la noi schimbarile sunt in rau. Pe vremea veche, a secolului trecut oamenii erau indobitociti cu forta de doctrine socialist-comuniste. Nu era atunci internet, nu exista o deschidere catre occident, catre libertatea de a gandi si accepta anumite idei. Pe atunci copii nu erau lasati singuri, pentru ca parintii sa poata pleca din tara la munca, nu exista net, nu exista world of warcraft sau heroes sau tot felul de lumi virtuale in care sa se piarda. Exitau scoli in care se si facea carte, iar copii socializau. Un distins domn Bowlby a elaborat o teorie foarte interesanta pe care a numit-o teoria atasamentului. Sunt intru totul de acord cu ea, mai ales daca ne gandim la tot contextul in care se dezvolta psihismul unui copil. Cand ne nastem deja incepem sa invatam. Dezvoltam o atractie fata de o figura de atasament pe care o recunoastem inca din primul moment de viata, si anume figura mamei. Iar acest atasament il dezvoltam foarte tare in primii trei ani de viata. Practic, toata structura psihica a unui om se contureaza in primii trei ani, pentru ca apoi sa se definitveze. Ori, daca figura de atasament lipseste, sau este alterata, asa va fi si personalitatea noastra: stearsa, vom fi depresivi, stresati, ne vom inchide in noi. Iata de ce eu cred deci ca acesti copii "emo"(si nu numai) ai zilelor noastre nu trebuie lasati in pace, nu trebuie judecati, ci trebuie ajutati, intelesi si ascultati. Mie de exemplu imi este groaza de ce o sa se intample in viitor cu cei care sunt acum in plin proces de definire a personalitatii si care duc lipsa de afectiune din partea parintilor plecati la munca, sau a parintilor pe care grijile ii deprima si le dezorganizeaza viata de familie. Cine nu este de acord cu ceea ce am zis este invitatul meu sa citeasca niste carti in care este descrisa teoria atasamentului, Theory of mind sau Strange situation. Va intelege mai multe atunci.

Niciun comentariu: