Fane trecu.
Mereu acelasi barbat inalt, cu umeri lati
Si camasa rupta.
Unele intoarsera capul dupa el
- De un'e vii ma betivanule?
Iar Fane, grav, impleticindu-si pasii
si sprijinindu-se pe gard, se uita lung la ele:
- De unde am plecat! ingana el.
Proastelor!
Si drumul lui se continua mai departe
Anevoios, prin praful si caldura
Ulitei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu