Un vis implinit pe 23 iulie.

Desi a plouat cu galeata, am indurat tot si am ajuns la concertul Metallica... Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa fie chiar asa de fain... Dar a fost FENOMENAL! Au cantat cam doua ore jumate, iar eu am avut grija sa fiu chiar in fata. Sa vad tot. Si am vazut ce inseamna sa fii unde canta Metallica.
A fost nebunie, au cantat toate pisele mele preferate One, Nothing Else Matters, Fade To Black, Enter Sandman si multe altele mai vechi, dar si mai noi...
Si ca sa ma credeti ca am fost, am decis sa ma laud si sa postez ceva dovezi la mine pe blog...

Si aici ce a filmat un bun prieten(el mi-a cumparat biletul:P)

S-a terminat facultatea, e rost de maraton...

Salutare... nu am mai intrat de multisor pe blog caci am fost ocupat cu lucrarea mea de diploma, intitulata "Hepatectomiile reglate, metoda de electie in chirurgia tumorilor hepatice". 

Pana aici nimic neobisnuit, dar cata alergatura cu ea...

Du-te la spital, fa statistica, scrie, modifica, telefoane peste telefoane.... o termin si merg cu ea la printat. Acolo, paginile color au iesit ca curu, si i-am pus pe baieti sa mai faca o data. Oameni de treba, au schimbat imprimanta, dar a doua incalzea foile si le indoia. Si dai chinu focului... dupa o ora dau sa fug la editura sa mi-o copertez... surpiza, aia inchisesera de 10 minute, si afara era vineri... Dupa injuraturile de rigoare, ma retrag la un priueten si mergem cu masina in cautare de noi edituri. Am umblat toata Timisoara, dar nu am avut niciun succes. Resemnat, m-am intors in camera(chestia era ca io ma grabeam sa ajung acasa la Arges). Continuarea... mai tarziu

Gata. S-a sunat retragerea.

Astazi dimineata am ramas in camin doar eu cu goangele si cu singuratatea. Toti au plecat acasa. Eu mai raman in Timisoara pentru o perioada scurta, ca sa imi finalizez lucrarea de diploma. Mai am un pic de lucrat la ea si dupa aia o intind si eu la viata buna de acasa...

Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc nesimtirea unora, care, pentru ca au plecat din camin si-au permis sa vandalizeze veceurile. Fratilor, ce mama naiba ati avut cu nasul nostru? Multumita voua acum nu mai pot sta cu usa deschisa ca sa nu mor de cald, stau cu usa inchisa sa nu mor de miros.
Asa e romanul. Mintea de pe urma lipseste, sau e intoxicata de tot felul de licori care nu fac altceva decat sa provoace, dupa cum bine spunea un distins profesor, o stare avansata de euforie bahica. Niste idioti.

Inchei aici scurta expozitiune, poate o sa revin mai tarziu cu detalii.

Mai e putin

Mai e putin, mai e un pic, si gata, se termina joaca, incep lucrurile serioase. Gata cu boemia studentiei, gata cu viata fara grija, gata cu facultatea. Maine am ultimul examen. Urgente Chirurgicale. Sper sa imi aduc aminte cu placere de el(adica sa il iau). Dragi prieteni, daca maine promovez examenul, ma pot numi, neoficial(ca licenta e in toamna) Dr. Petrache Ioan-Adrian.

Asa ca urati-mi succes, tineti-mi pumnii si ... maine vom sarabatori!



Iris - Cei Ce Vor Fi
Asculta mai multe audio Muzica »

GATA!!! AM TERMINAT CU FACULTATEA! MAI RAMANE LICENTA!

Uitati fratilor, cum nu stim in ce tara traim...

Weekendul trecut am profitat de niste zile libere si am tras o fuga pana acasa. Cand m-am intors ieri, am trecut cu trenul pe la Drobeta Turnu Severin. Dincolo de toate bancurile care pot iesi de aici, am fost fascinat de peisajul care se derula la geamul trenului. Am facut niste poze. Cele mai reusite, le impart cu voi.
Am incercat sa le fac cat mai clare, pe format widescreen, pentru cine doreste sa isi faca un wallpaper.
Pentru a le vedea la dimensiune full, clic pe imagine.

Ce vina au pomii, retina si neuronii nostri?

Pana acum m-am abtinut in a posta pe blog chestiuni legate de campania electorala. Dar dupa azi dimineata nu am putut sa ma mai abtin. Iata deci cateva cuvinte.

Poate mi s-a parut mie exagerat, caci dimineata stiti cum sunt oamenii, morocanosi, vad in ceata, merg pe trei carari fiind in general(sau poate e numai vorba de mine, desi nu cred) chiauni de somn. De dimineata m-am trezit, m-am spalat pe fata si pe dinti ca sa ma dezmeticesc, dar cand am iesit pe usa tot ametit de somn eram. Pana am coborat si am iesit din camin, unde m-am trezit brusc. Locuiesc in caminul 10 din Timisoara, si imi place ca locuiesc in camin, in primul rand ca aici sunt foarte multi copaci, este verde si frumos primavara. Nu si azi dimineata, pendru ca, peste noapte s-au gandit domnii de la PD-L sa decoreze fiecare pom(click pe imagine pentru a se vedea mai bine), fiecare uluca de gard, fiecare indicator auto si fiecare stalp de iluminat public sau electric cu o panglica de un portocaliu tipator, nevrotic, pe care il puteti admira si dumneavoastra in aceasta poza. Gestul m-a scarbit profund. Dar asa sunt romanii. Eu nu votez in Timisoara, pentru ca nu domiciliez stabil aici, la fel ca toti studentii ce locuiesc in complex. De aceea vin si intreb: care era rostul panglicilor?


Mai mult, in fata spitalului judetean se masoara glicemii si tensiuni arteriale gratis. Un lucru care este benefic, pentru ca exista pacienti diabetici care nu au bandelete suficiente sa isi faca un control glicemic adecvat. Si o patesc pe plan vascular. Dar vin si intreb: de ce era asa de necesar ca acel cort sa fie portocaliu? Si, daca se poate face acest lucru, de ce trebuie sa tina cat o campanie electorala? Oare dupa vot(ca se pare ca Ciuhandu e foavorit din prima) va mai fi acel cort in fata spitalului? Ma indoiesc.

Pentru panglicile si retinele noastre, ale cetatenilor de rand, faceti click pe play:


IRIS- ORANGE
Asculta mai multe audio Muzica »

Cateva lucruri despre tinerii neintelesi

Am citit astazi un editorial (pe care il gasiti aici) si simt nevoia sa fac cateva comentarii:


Am o deosebita consideratie pentru autorul acestui articol care este genial. Simt ca trebuie sa fac totusi cateva precizari.

Societatea este intr-o permanenta schimbare si evolutie. Suntem liberi. Sau cel putin asa credem. Liberi sa credem ce vrem, sa facem ce vrem(dar in limitele legii), insa se pare ca la noi schimbarile sunt in rau. Pe vremea veche, a secolului trecut oamenii erau indobitociti cu forta de doctrine socialist-comuniste. Nu era atunci internet, nu exista o deschidere catre occident, catre libertatea de a gandi si accepta anumite idei. Pe atunci copii nu erau lasati singuri, pentru ca parintii sa poata pleca din tara la munca, nu exista net, nu exista world of warcraft sau heroes sau tot felul de lumi virtuale in care sa se piarda. Exitau scoli in care se si facea carte, iar copii socializau. Un distins domn Bowlby a elaborat o teorie foarte interesanta pe care a numit-o teoria atasamentului. Sunt intru totul de acord cu ea, mai ales daca ne gandim la tot contextul in care se dezvolta psihismul unui copil. Cand ne nastem deja incepem sa invatam. Dezvoltam o atractie fata de o figura de atasament pe care o recunoastem inca din primul moment de viata, si anume figura mamei. Iar acest atasament il dezvoltam foarte tare in primii trei ani de viata. Practic, toata structura psihica a unui om se contureaza in primii trei ani, pentru ca apoi sa se definitveze. Ori, daca figura de atasament lipseste, sau este alterata, asa va fi si personalitatea noastra: stearsa, vom fi depresivi, stresati, ne vom inchide in noi. Iata de ce eu cred deci ca acesti copii "emo"(si nu numai) ai zilelor noastre nu trebuie lasati in pace, nu trebuie judecati, ci trebuie ajutati, intelesi si ascultati. Mie de exemplu imi este groaza de ce o sa se intample in viitor cu cei care sunt acum in plin proces de definire a personalitatii si care duc lipsa de afectiune din partea parintilor plecati la munca, sau a parintilor pe care grijile ii deprima si le dezorganizeaza viata de familie. Cine nu este de acord cu ceea ce am zis este invitatul meu sa citeasca niste carti in care este descrisa teoria atasamentului, Theory of mind sau Strange situation. Va intelege mai multe atunci.