Ce vina au pomii, retina si neuronii nostri?

Pana acum m-am abtinut in a posta pe blog chestiuni legate de campania electorala. Dar dupa azi dimineata nu am putut sa ma mai abtin. Iata deci cateva cuvinte.

Poate mi s-a parut mie exagerat, caci dimineata stiti cum sunt oamenii, morocanosi, vad in ceata, merg pe trei carari fiind in general(sau poate e numai vorba de mine, desi nu cred) chiauni de somn. De dimineata m-am trezit, m-am spalat pe fata si pe dinti ca sa ma dezmeticesc, dar cand am iesit pe usa tot ametit de somn eram. Pana am coborat si am iesit din camin, unde m-am trezit brusc. Locuiesc in caminul 10 din Timisoara, si imi place ca locuiesc in camin, in primul rand ca aici sunt foarte multi copaci, este verde si frumos primavara. Nu si azi dimineata, pendru ca, peste noapte s-au gandit domnii de la PD-L sa decoreze fiecare pom(click pe imagine pentru a se vedea mai bine), fiecare uluca de gard, fiecare indicator auto si fiecare stalp de iluminat public sau electric cu o panglica de un portocaliu tipator, nevrotic, pe care il puteti admira si dumneavoastra in aceasta poza. Gestul m-a scarbit profund. Dar asa sunt romanii. Eu nu votez in Timisoara, pentru ca nu domiciliez stabil aici, la fel ca toti studentii ce locuiesc in complex. De aceea vin si intreb: care era rostul panglicilor?


Mai mult, in fata spitalului judetean se masoara glicemii si tensiuni arteriale gratis. Un lucru care este benefic, pentru ca exista pacienti diabetici care nu au bandelete suficiente sa isi faca un control glicemic adecvat. Si o patesc pe plan vascular. Dar vin si intreb: de ce era asa de necesar ca acel cort sa fie portocaliu? Si, daca se poate face acest lucru, de ce trebuie sa tina cat o campanie electorala? Oare dupa vot(ca se pare ca Ciuhandu e foavorit din prima) va mai fi acel cort in fata spitalului? Ma indoiesc.

Pentru panglicile si retinele noastre, ale cetatenilor de rand, faceti click pe play:


IRIS- ORANGE
Asculta mai multe audio Muzica »

Cateva lucruri despre tinerii neintelesi

Am citit astazi un editorial (pe care il gasiti aici) si simt nevoia sa fac cateva comentarii:


Am o deosebita consideratie pentru autorul acestui articol care este genial. Simt ca trebuie sa fac totusi cateva precizari.

Societatea este intr-o permanenta schimbare si evolutie. Suntem liberi. Sau cel putin asa credem. Liberi sa credem ce vrem, sa facem ce vrem(dar in limitele legii), insa se pare ca la noi schimbarile sunt in rau. Pe vremea veche, a secolului trecut oamenii erau indobitociti cu forta de doctrine socialist-comuniste. Nu era atunci internet, nu exista o deschidere catre occident, catre libertatea de a gandi si accepta anumite idei. Pe atunci copii nu erau lasati singuri, pentru ca parintii sa poata pleca din tara la munca, nu exista net, nu exista world of warcraft sau heroes sau tot felul de lumi virtuale in care sa se piarda. Exitau scoli in care se si facea carte, iar copii socializau. Un distins domn Bowlby a elaborat o teorie foarte interesanta pe care a numit-o teoria atasamentului. Sunt intru totul de acord cu ea, mai ales daca ne gandim la tot contextul in care se dezvolta psihismul unui copil. Cand ne nastem deja incepem sa invatam. Dezvoltam o atractie fata de o figura de atasament pe care o recunoastem inca din primul moment de viata, si anume figura mamei. Iar acest atasament il dezvoltam foarte tare in primii trei ani de viata. Practic, toata structura psihica a unui om se contureaza in primii trei ani, pentru ca apoi sa se definitveze. Ori, daca figura de atasament lipseste, sau este alterata, asa va fi si personalitatea noastra: stearsa, vom fi depresivi, stresati, ne vom inchide in noi. Iata de ce eu cred deci ca acesti copii "emo"(si nu numai) ai zilelor noastre nu trebuie lasati in pace, nu trebuie judecati, ci trebuie ajutati, intelesi si ascultati. Mie de exemplu imi este groaza de ce o sa se intample in viitor cu cei care sunt acum in plin proces de definire a personalitatii si care duc lipsa de afectiune din partea parintilor plecati la munca, sau a parintilor pe care grijile ii deprima si le dezorganizeaza viata de familie. Cine nu este de acord cu ceea ce am zis este invitatul meu sa citeasca niste carti in care este descrisa teoria atasamentului, Theory of mind sau Strange situation. Va intelege mai multe atunci.

Ce trece timpul

Astazi am inceput sa imi dau seama cat de repede poate sa treaca timpul. Parca ieri am inceput un nou capitol in viata. Au trecut de atunci 6 ani, si in prezent imi dau seama ca e pe cale sa se incheie, ca si alte capitole inchise inca mai de mult sau care sunt pe sfarsite. E gata... dam foaia si mergem inainte! Apus rosu dupa apus, si rasarit dupa rasarit!

Astenie... venita cu intarziere...

Nani, nani
Asculta mai multe audio Muzica »

As vrea ca dupa mica pauza ce am avut-o dupa 7 mai sa ma reintorc la blog si sa va transmit ceva anume. Din pacate, atat de multa lipsa de chef am de orice, incat nu am cu ce sa vin sa va surprind. Au inceput ca de obicei sa apara temperaturile ridicate, si mai nou au inceput si examenele. Timpul imi ajunge din ce in ce mai putin, iar eu ... eh... eu sunt in continuare lenes. Nu e vorba ca nu ma pot apuca de studiu. Ca de invatat invat, de retinut retin, dar cheful e asa de mare, incat ...

Bine, este o stare care cred eu ca este general valabila, mai ales in cazul studentilor de an 6. Oricum, m-am pus in miscare din nou, singura mea dorinta este sa inving inertia cat mai rapid posibil.

Astazi s-a facut un an...

... de cand a plecat dintre noi un adevarat om, un roman veritabil, un patriot si un mare om de cultura. Este vorba de Octavian Paler. Nu pot ramane indiferent asa ca m-am hotarat sa scriu din nou cateva randuri despre Octavian Paler.

Aparent a murit un om simplu, un batranel singur si dezamagit, cand in fapt, Romaniei i s-a privat accesul la invatamintele unui mare om de cultura, greu de inlocuit. Ce ramane dupa el? Raman operele de o valoare inestimabila si incontestabila, dar mai presus decat atat, (cel putin mie) ramane pofta incredibila de cunoastere, de decenta, de gandire, de echilibru si de modestitate.

Aici sunt cateva din cuvintele sale din ultimii ani. Ce s-a ales de Romania dupa Octavian Paler? Praful... incetul cu incetul. Cantariti bine cuvintele sale si ganditi-va daca s-a schimbat in mai sau mai rau situatia actuala.







VA MULTUMIM, DOMNULE OCTAVIAN PALER!

Spot pentru alegeri

Pentru ca CNA a interzis difuzarea unui spot care spune multe, ma folosesc de libertatea de exprimare de pe blog pentru a-l promova pentru ca sunt intru totul de acord cu el.

IATA-L: