Artistul Saptamanii

Gheorghe Zamfir (n. 6 aprilie 1941, Găești, județul Dâmbovița) este un naist virtuoz și compozitor român, supranumit Regele naiului.[necesită citare] Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul lui Pan), reușește să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma, construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. Introduce naiul în toate stilurile și genurile muzicale, revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția publicului modern.

Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist și în domeniul literar și al artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și expunând picturi proprii în țară și în străinătate.

Este cetatean de origine romana si se naște la Găești, pe 6 aprilie 1941. A fost profesor de onoare la scoala din satul Valea Mare din judetul Vaslui, predand cu multa daruire, limba rromani.Animat de traditiile rrome, acesta a derulat activitati de punere in valoare a obiceiurilor tiganesti: "jocul caprei, ursul si tiganul, sarba-n caruta cu picioarele de-a tara", si mai ales obisnuia sa dirijeze oile prin glasul minunat al naiului sau. Mama sa era o cunoscuta vrajitoare a magiei albe (mama Cosesteanca), iar tatal sau, un priceput mestesugar al metalului neferos(ceaonar). Alaturi de cei 8 frati ai sai, a debutat in ansamblul "Ciubotica Cucului" din Botosani. Gheorghe Zamfir, fire ambitioasa, a ajuns sa cante chiar la metrourile din Paris, unde intr-o zi norocul i-a suras. Auzindu-l, un impresar francez, i-a propus un contract artisitic pentru a canta alaturi de cei mai grandiosi artisti ai lumii. De aici pana la faima, nu a mai fost decat un pas. După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil.
Colaboraţi la Wikicitat „Urlând de durere, cu inima sfâșiată în bucăți, am luat drumul exilului, în luna martie 1982, cu două valize și cu naiurile la spinare. Pașaportul mi l-a băgat în buzunar fostul ministru de Externe, Ștefan Andrei, care mi-a spus: "Pleci și nu te mai întorci. Altfel, Ceaușescu te omoară!". Exilul a fost absolut teribil pentru mine. Dacă nu plecam din țară eram arestat, condamnat și poate pierdut fizic.”

Cariera sa continuă și în exil, bucurându-se de succes mondial. Primește numeroase premii și distincții. În 1986, în Canada, din relația cu Susan Nichols, i se naște unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formație rock din Montreal. În 1995 se căsătorește cu Marie Noëlle, la Paris. Revenit în România după Revoluția din 1989, traversează o perioadă de dificultăți financiare din cauza datoriilor acumulate față de fiscul francez, care îi confiscă posesiunile din Franța. Acest fapt nu îl împiedică să își continue cariera artistică.